Cum “m-a salvat” tehnologia!

Azi am fost salvat (sau cel puţin aşa îmi place să cred) de tehnologie.  Azi, ca de obicei, am ajuns la birou şi am parcat maşina pe trotuar cum fac de obicei. Pe lângă locurile unde poţi să laşi maşina, sînt câteva mici spaţii verzi.

La un moment dat am ieşit afară să îl astept pe tata. Si văd cu mare surprindere că geamul de la uşa din stânga-spate era spart.

Lânga maşina, pe spaţiul verde aflat la aproximativ jumătate de metru, un individ cu o motocasă tundea de zor iarba. Îl intreb dacă nu cumva a văzut ceva, pe cineva sau dacă nu cumva a sarit vreo piatră din iarbă, aruncată de instrumentul pe il folosea. Omul zice ca nu a văzut nimic si că dacă ar fi sărit piatra din motocoasă ar fi auzit.

Mă uit in jur, vad o piatră lânga maşină cu urme de iarbă pe ea, si care era intr-o pozitie care indica că ar fi fost posibil sa fi ricoşat din parbriz. În acest moment merg inapoi in birou, îmi iau telefonul (de care sunt foarte multumit) , revin şi încep sa fac poze la maşină (geam), la piatră si angajaţilor de la firma care se ocupă de spaţiile verzi din oraş. După care încep să bag bandă adezivă din greu pe geam să evit împrăştierea cioburilor prin toată maşina.

În acest moment, cel care mânuia cu extrem de mare talent motocoasa (un veritabil Dorel aş zice eu – e cel de lânga geam care îşi  aprinde ţigara) vine la mine si îmi spune ca a vorbit cu şeful de echipă, care e pe drum spre noi, pe motiv ca “totuşi” se întâmplă să mai sară pietre, că au mai fost cazuri. Eu imi văd in continuare de lipit şi-l aştept pe şef.

Apare şeful de echipă, un baiat tânar şi cu bun simţ, îi explic ce s-a întâmplat. Îmi spune să merg la firma lor la sediu, să discut cu cei de acolo posibilităţile de decontare a costurilor de înlocuire a geamului. Îl rog să imi dea o declaraţie prin care să specificăm ce s-a întimplat, să am un act prin care să pot dovedii – în cazul în care aş avea nevoie – că işi asuma vina. Fără nici o problemă se pune omul pe scris, şi rezolvăm problema. Între timp eu finalizez “montajul” geamului ‘fumuriu‘

Ajung cu hârtia şi cu povestea la sediul Rosal Grup (le dau numele pentru că au fost atenţi şi receptivi la plângerile mele şi am ajuns la o soluţionare amiabilă foarte rapid), mai explic incă o dată cum s-au întâmplat, cu cine am vorbit şi ce am discutat şi în final găsim soluţia perfectă. Eu repar unde vreau şi îmi convine, vin cu factura pe Rosal iar ei îmi decontează costurile.

Cred ca dacă aş si ieşit mai târziu cu vreo 10 minute şi mai ales dacă nu aş fi făcut poze la toată scena, şansele mele să fi obţinut ‘instrumentele’ necesare să îmi susţin cauza cu şanse reale de succes ar fi fost mult diminuate.

Sfatul meu: nu vă daţi batuţi niciodata, cereti-vă drepturile mai ales atunci când sunteţi convinşi ca le aveţi!

Şirul întregii poveşti in imagini!